Miu Miu Giveaway Sigma Travel Kit

Intoarsa proaspat de pe meleaguri elene, bronzata si cu chef de viata, îmi încerc încă o data norocul la un giveaway organizat de Ema Andreea cu speranta ca voi castiga minunatele pensule. Cine are curiozitati de cum arata un kit si vrea sa se bage, poate incerca aici.

Sampon cu rozmarin bio-organic pentru par gras

De ani de zile, ma lupt cu un par gras si cu un fir subtire. Am incercat toate metodele posibile si imposibile, inclusiv pe cele babesti cu usturoi, gaz, galbenus de ou etc si nu s-a schimbat absolut nimic. Mai mult, dupa nasterea fiului meu, am trecut printr-o perioada buna - parul parea mai des si cu volum), dar bucuria nu a tinut prea mult si m-am intors de unde am plecat. Am recurs la taiere de par si la trecerea la o frizura mai baieteasca. Batalia cu parul meu cel gras nu am s-o castig vreodata, indiferent de ce ar spune si promite diverșii producatori de bunuri cosmetice din lume. Totusi nu ma las combatuta! La ora actuala, imi incerc norocul cu un sampon bio cu rozmarin. Nu mi l-a recomandat nimeni, pur si simplu sapand netul, am dat de pagina asta si am admirat produsele si cum trec printr-o perioada bio (ca cica asta e tendinta acum), m-am hotarat sa-l cumpar, desi mi s-a parut un pic cam piperat la pret - 30 ron .

La detaliile despre produs, pe site, se poate citi:  "Samponul cu rozmarin curata scalpul si indeparteaza excesul de sebum, lasand parul moale si lucios, datorita actiunii otetului de plante. Compozitia bogata in proteine de grau este asemanatoare cu cheratina firului de par, de aceea hraneste si intareste firul de par de la radacina. Uleiurile esentiale si apa de lavanda imbunatatesc proprietatile sale de curatare si adauga un parfum subtil. Termen de valabilitate: 6 luni de la deschidere. Produs certificat Ecocert si aprobat de Cosmebio. Contine: apa de levantica, otet de plante (levantica, rozmarin, salvie, cimbru), proteine."

Feedbackul meu: la faza cu scalpul curatat si excesul de sebum indepartat, le dau dreptate. Intr-adevar, imi curata parul si pielea capului foarte bine, incat firul de par scartaie. Sa nu va speriati daca nu face spuma ca un sampon obisnuit. Ideea e sa puneti pe par cantitatea necesara, sa-l intindeti pe toata lungimea lui, sa procedati in mod obisnuit si sa-l lasati vreo 5 minute acolo. Garantat spala! Parul meu e moale de la mama natura, asa ca despre urmatorul beneficiu chiar nu stiu ce sa zic. Cat despre intarire si hranire... aici am mici indoieli.. probabil, dar nu la mine, parul imi cade destul de mult. La faza cu parfumul subtil, imi vine sa rad. Nu e un parfum neplacut, dar senzatia mea din baie este ca ma pregatesc sa fac de mancare. Miroase a ciorba... de legume sau ceva asemanator. Concluzia finala: nu ma mai spal atat de des, parul meu se ingrasa mai putin! Macar atat... Daca aveti curiozitatea sa-l incercati, va invit si astept si parerile voastre despre el.

Giveaway Sigma by Ariana

Cine doreste sa castige o pensula Sigma Makeup F80, se poate inscrie la giveaway aici.

Giveaway Masca exfolianta 3 in 1 by Yry

Participati si voi la acest giveaway aici. Din ceea ce spune Yry, masca exfolianta chiar merita!

Concurs Dea

Cum as putea eu sa o refuz pe Dea cand ma invita la vreun giveaway sau la vreun un concurs... Daca tot am dat startul participarii pe la diverse concursuri in urma carora as putea castiga niste produse de beauty, mi-am zis ca nu am nimic de pierdut sa-mi incerc norocul si cu cel lansat de ea. Si pentru ca am incredere in evaluarile ei facute  diverselor produse, m-am inscris, ce-i drept mai tarziu, la concursul lansat pe blog propriul care are drept premiu o pensula Sigma pentru aplicarea fondului de ten, pudrei, blushului. Chiar imi doresc aceasta pensula pentru ca mi-ar reduce considerabil perioada de timp pe care o pierd cand ma "manjesc pe fata" cu fondul de ten si apoi ma spal pe maini de o suta de ori. Am urmat pasii cu atentie, iar acum astept cu nerabdare rezultatul final. Poate am noroc... o singura data am castigat ceva in viata, poate o sa reusesc si acum!!!! Bafta tuturor fetelor inscrise!

Pensula Sigma F80

Dupa concursul de la Gerovital, am cunoscut o gramada de fete pasionate de beauty, ceea ce a fost un plus pentru mine din punct de vedere al tendintelor si al informatiilor din domeniu. In perioada asta de offjob, cand invat sa fiu si mama, am acordat tot mai mult timp îngrijirii personale. Primul pas a fost pierderea kilogramelor acumulate in sarcina si nu numai a acelora pentru a ma apropia cat de cat de silueta de la 20 de ani. Pana acum cu succes am lasat in urma vreo 11... Pasul doi a fost tonifierea corpului, caci o carne flasca nu-i pe gustul meu. Asa ca am trecut la masaje saptamanale, aerobic, un pic de jogging si mai nou mersul cu rolele prin parc. Pasul trei, ingrijirea parului... luptandu-ma cu un par gras si cu fir subitre, am ales o tunsoare scurta si un sampon bio, rezultatele fiind pozitive. Pasul patru... urmeaza niste evenimente speciale in viata mea... prietene apropiate se marita, iar un make-up desavarsit cred ca pleaca de la baza, adica de la fondul de ten. Cum dintotdeauna am iubit acest produs, nu mi-a lipsit niciodata din casa, asa ca Mirela Niculai prin concursul ei, m-a convins ca ar fi nevoie si de o ustensila profesionista. M-am inscris aici si mi-am zis de ce nu...poate castig si renunt la aplicarea fondului de ten cu degetele.  Deci dragele mele, tineti-mi pumnii stransi ca pensula Sigma F80 sa ajunga la mine!

Seara reusita cu cuvinte putine.... de bine

Totul a pornit de la un link pus intr-o fereastra. Era o trimitere la un articol din Evenimentul Zilei care anunta concertul aniversar de 30 de ani al trupei Celelalte cuvinte. Eu sunt din alta generatie ca sa fiu cuprinsa de fiorul muzicii lor, cu exceptia a doua melodii poate, dar evenimentul a fost binevenit ca idee de cadou de o alta aniversare, de 4 ani, a cuplului nostru. Asa ca zis si facut, am multumit celui care ne-a vandut pontul si am deschis marele web sa caut de unde pot procura biletele. Printre multele variante, am ales Germanos, nu de alta, dar aveam unul langa casa, iar lenea e cucoana mare. De aici a inceput marea aventura.... organizatorica, tipic romaneasca.
Prima faza - intrarea in Germanos, 2 baieti... il alegem pe cel mai tanar, era disponibil... Buna seara, buna seara, cu ce va pot ajuta? Mai aveti bilete la concertul trupei Celelalte Cuvinte? AAAA.... Pauza, cine sunt? o trupa, nu de pe vremea noastra ii explic eu... de pe vremea lui si arat cu coada ochiului spre consortul meu. Nu stiu daca mai avem... de fapt nu stiu daca avem asa ceva. Stati sa ma uit.. a da, avem.. de care doriti? VIP... spun eu usor infatuata in ideea ca-mi impresionez barbatul. Baiatul ne comunica pretul, nu clipesc de uimire, il stiam dinainte si platesc rapid pentru ca natura ne chema la plimbare... prin parc cu copilul. Cu biletele in buzunar, ma gandeam ce frumos o sa fie... nici nu-mi mai aduceam aminte cand mai calcasem vreun local in scopuri culturale si nu bahice alaturi de barbatul meu. Dar stati local.... off ultima data cand am fost la un concert rock in local, mi-a crapat capul... sonorizarea e ..cum sa descriu... pai stati sa va descriu cum a fost...
Vine marea seara... locatie - sa sune ca la tv - Jukebox, orele 21.00 parca... intr-o joi, ca la Vama Veche sau Vama sau doar veche... Noi imbracati ca de pub.. adicatelea eu lejer, el cu JACA de blugi din tinerete facem vrum vrum cu masina pana la Jukebox.... in seara aia aflu ca Jukebox e fostul Becker Brau Live... offf, futui... iarasi... sper sa nu-mi incarce nota si sa nu plec dezamagita... Intram, o domnisoara nostima e intreaba de bilete... of course, papushe tinem... dansa aproba si intreaba duios Rezervare aveti.. nu... trebuia? da, pai nicaieri nu sa specificat... pe site-ul responsabil cu reclama si distribuirea de bilete scria asa... repartizarea meselor pt VIP... ori mi s-a naclait creierul de la atata sentiment matern, ori nu mai stiu limba romana... da, frate care e treaba cu rezervare si repartizare.. amandoua incep cu RE. .. in fine, ne aloca niste bancute si ne punem pe baut.. el bere fara alcool, e cafea si un gin tonic... un fel de erata. - cand ii ceri domnisoarei capuccino, de ce iti aduce un expresso scurtulet cu niste frisca deasupra, aaa?

si asteptam, asteptam, ei domnii de la trupa intarzie... atmosfera se incinge, mai ales la o masa unde doi - un el si o ea - si-o incing cu vreo 5 sticle de vin...si asteptam si vinnnnnnnnnnnnnnn.... lumea urla... yeeeeee si incepe... wtf ce-i zgomotul asta? oamenii canta in romana? nu inteleg... nedumerirea mea e urmatoarea: DE  CE FOLOSIM PUBURI UNDE ACUSTICA NU E? SI DACA NU E, DE CE DAM VOLUMUL LA MAXIM... CA NU SE MAI AUD INSTRUMENTELE SI NICI SOLISTUL... DE CE? NIMENI NU-MI POATE RASPUNDE... oricum final apoteotic, m-am simtit relativ bine, mai ales cand o gasca de blazati multinationalisti, antreprenoriali au aparut si mi-au indicat cu degetele grasute si scurtute biletul de pe masa lor... am uitat sa spun, doamnele event manager ne dadusera o masa ocupata.. si degeaba am incercat eu sa-i induplec ca nu si nu, n-au putut si le-am oferit locurile rezervate pentru a lua loc si a manca pizza ca asa ii sade bine romanului la un concert rock! 

drept incheiere, ne-au asezat la o masa in dreapta scenei, unde sunet ioc si am nimerit la locurile in picioare VIP unde un baiat cu un par, de-mi venea sa o iau pe mama la bataie ca ma facu cu trei fire, mi-a purificat aura ceva de nemaivazut... pana data viitoare, long live the rock!!!!!!!

Pledoarie pentru Farmec

Cand eram mica, mama imi spunea ca nu exista femei urate, ci doar neingrijite. Dovada vie a acestui dicton este chiar mama care nu si-a facut niciodata tagma de ras. Eu i-am urmat sfaturile cu sfintenie si nu m-am abatut de la drumul meu, nici in prezent, cand un numar destul de consistent de femei prefera sa aleaga sa devina niste mame obosite, cum spune o prietena de-a mea. De-a lungul vietii, femeia indeplineste mai multe functii: prietena, iubita, sotie, mama. In toate posturile trebuie sa aiba o imagine marcanta, sa ramana pe retina omului, caci da, haina il face pe om, dar si felul in care se "accesorizeaza".

Pentru a-mi sustine cumva aceasta campanie pro frumusete, am acceptat cu mare drag sa fac parte dintr-o echipa de testare, evaluare si promovare a noii game de la Gerovital Plant cu extract bio de Floare de Colt - mentionez pentru oamenii prost informati, florile de colt nu sunt smulse de pe la noi, stiu ca sunt Monument al Naturii, ci sunt cultivate si crescute in locuri speciale in Elvetia.

In fine, sa revenim la buburuzele noastre, astazi am primit coletul magic, iar produsele s-au dezvaluit privirii mele hulpave, asteptand cu nerabdare sa fie folosite, impartasite si savurate.... Crema de fata deja desfacuta are un miros imbietor si abia astept maine dimineata sa-mi delectez tenul cu ea. Mostrele tropaie de nerabdarea de a ajunge in mainile tinerelor consumatoare de frumos. In seara asta demachiantul va fi pus la loc de cinste pe policioara baii si se va auzi primul clic-clac cand il voi folosi.
Deja agenda de intalniri e plina si se anunta un week-end incarcat cu Buburuze cu Farmec. Sunt mandra ca sunt o Buburuza a primaverii care a aterizat pentru a-si odihni aripile pe o floare de colt.

Cum l-am cunoscut eu pe Bogdan Ota

Simplu... In momentul in care o prietena m-a adaugat grupului lui de sustinatori pe Facebook si eu am accesat linkul cu inregistrarea video de la emisiunea "Norway got talent", considerata kitschioasa de unii  - cred ca faceau referire la cea romaneasca, desi, din unele considerente, nu este chiar atat de rea varianta noastra Ce s-a intamplat la vizionare... pai, intai m-am enervat cumplit cand am auzit ca pe romani nu-i intereseaza, dar apoi mi-am revenit ca, in ultima perioada, oricum suntem adeptii prostului gust - vezi ce se difuzeaza pe la TV - iar, la final, am plans - acum o sa ziceti ca urla hormonii in mine, fiind proaspata mamica - si am plans si dupa mult timp am gasit un motiv sa nu-mi fie rusine ca sunt romanca. Multi europeni te fac sa te simti mic si prost, pentru ca nu te accepta,  pentru ca sunt spalati la creier de mijloacele de comunicare in masa, pentru ca mai sunt cate unii care au grija sa-ti faca o campanie de promovare "pozitiva"... bine ca mai exista si cate un reprezentant al nostru care ii invata ca nu toata padurea e formata din uscaturi.

Poate va intrebati de ce il promovez atat? Nu am nici cel mai mic interes... ci, pur si simplu, am admirat dintotdeauna oamenii care si-au descoperit calea in viata si nu s-au abatut de la ea. Stiu suna a cliseu, dar este al naibii de adevarat. Nu e numai Bogdan, mai sunt si altii stiuti sau nestiuti - vezi Ion Barladeanu - iar norocul nu este egal cu talentul lor. Norocul si soarta ti-o mai si faci, dar daca te lovesti de usi inchise, ramai doar cu talentul. Si ce ai rezolvat? Poate asa cum au spus unii oameni este Richard Clayderman al Romaniei. Eu tot ce ii doresc este sa-si implineasca visul: sa faca ceea ce stie in fiecare zi si sa-l faca din ce in ce mai bine. Si sper ca familia lui sa fie extrem de mandra de el! Acum vorbeste mama  din mine care viseaza in fiecare zi la viitorul fiului ei de doar 9 luni. 

Ii tin pumnii si string din toti rarunchi, ca la stadion: Hai Bogdan, Hai Romania!

Sa imi traiti fetelor!

Acest text va este dedicat voua, dragele mele... inspiratia mea este intr-o pauza continua... cele mai bune ganduri, poate si cele mai frumoase imi trec, culmea, numai prin locurile cele mai ciudate, iar tastatura ma sperie, nereusind sa pun pe hartia virtuala ceea ce vreau sa exprim eu cu adevarat. A fost ziua noastra, ziua noastra de femei, mame, sotii, viitoare sotii si viitoare mame. Dar ce a fost mai interesant e ca a fost ziua noastra de prietene, prietene de atata amar de vreme... unite de bancile unei scoli, sa zicem superioare, care ne-a adunat pentru a ne da mai tarziu, dupa 14 ani, forma si continutul de acum... Am evoluat impreuna, am ras de ne-au durut burtile, am plans impreuna, voi mai mult impreuna ati calatorit si petrecut... nu imi pare rau, nu v-am abandonat, am aparut si disparut, iar acum sunt bucuroasa ca ne putem conecta una la cealalta si putem savura o stare minunata... aceea de prietenie. Pentru mine, azi, timpul s-a oprit in loc, m-am delectat cu fiecare moment, pahar de vorba, vorba de duh, si nu aveti idee ce seara a trecut peste noi. Va multumesc ....si daca vi se pare stupid textul, dati-i un delete din mail si faceti bascalie de mine.

In loc de declaratie de amor ghebos, fredonez incet:

"E destul de mica camera mea
Dar încap toti prietenii mei în ea
Stau în picioare se aseaza pe jos
În rest sunt cuminti si vorbesc frumos." 

Hai la multi ani si pe data viitoare!!!! Va pup si va iubesc!

 

Esti ceea ce vezi...

V-a trecut vreodată prin cap ideea ca si vizionarea filmelor are o strânsă legătura cu dezvoltarea  psihica si umana si nu e o activitate obișnuita, de zi cu zi, de dragul pierderii orelor in fata ecranului? Am tot stat eu si am rumegat de ce naiba, la varsta trecuta de treizeci, începi sa ai niște gusturi, hai sa zicem mai rafinate, si sa cauți filme cu semnificații absconse, cu încărcătura emoțională si cu o amprenta puternica pe retina-ti, de visezi zi si noapte la povestea vazuta.

Totul a pornit de la pretențiile proprii de când cu statul pe acasă... Nu mai am răbdare sa ma uit asa la orice film si, in plus, mai si strâmb din nas dacă nu e un film potrivit simțămintelor mele din momentul respectiv.

Evolutia a fost cam asa: pe la copilărie, adolescenta, ma uitam la filme cu karate sau la soap-opera, de tipul "Tanar si Nelinistit", pentru ca fiind tânără si neliniștita nu aveam chef de filme grele, credeam eu atunci, gen Nobila Casa, Shoghun etc ... eu vroiam, citez din tata, filme d-alea de le uiți de îndată ce ai dat off pe telecomanda. Ușor am trecut la filme de dragoste, cu multe inimioare roz, cred ca eram in perioada când credeam in Fat Frumos calare pe cal alb... pana la el, am dat de mai mulți balauri.

Acum, mai ales dupa trecerea la un nou stadiu, nu mai suport filmele politiste. Si înnebuneam sa ma uit la ele... Anchetele, investigatiile, psihopatii ma satisfaceau precum ciocolata si aveam adevarate obsesii cu anumite seriale, inclusiv cele de pe Discovery... Banuiesc ca imaginea lui fiu-miu imi estompeaza tot: cheful de violenta, spiritul de Hercule Poirot sau de Wonder Woman - aviz misandrelor - filmele precum "Enough "cu J Lo induc femeilor dorinta de a sparge mufa nesimtitului...

Inainte de vizionare, caut recenziile, cad un pic pe ganduri si hotărăsc ferm topul filmelor ce urmeaza a fi savurate. Poate o sa radeti, dar unele productii cinematografice de care nu a auzit nimeni ascund adevarate capodopere si basca sunt extrem de haioase, exemplu "Totul  pluteste"/ "Allt flyter", comedie Suedia, 2008.  Pe unde le vedeti? Pe la TV...

Tu ce ii spui copilului tau?

M-am distrat copios cand am citit un capitol din romanul "Cum sa uiti o femeie" al lui Dan Lungu - pe aceasta ocazie, vi-l recomand cu caldura, e foarte tare tipul - privitor la relatiile parinti-copii si tampeniile pe care cei dintai ni le debiteaza cand vine vorba de un fapt rusinos... 

Citez: "Desigur, nu mai credeam in balivernele cu barza, insa asta cu putele mi se parea prea de tot. Pana si un elev de scoala generala putea spune ca un copil ia nastere din amestecul salivelor, amestec pe care femeia il inghite si ajunge in burta. Uneori se putea intampla si ca o fata care se asaza pe acelasi colac de WC pe care a stat un baiat sa ramana insarcinata, de aceea peste tot in tara toaletele de femei erau separate de cele pentru barbati. 'Dar acasa nu-i deloc asa!', ripostase Tatiana. 'Nu, pentru ca intre rude nu se prind copiii', ii dadusem eu singura explicatie care imi venise in minte. 'Si atunci la ce am mai avea nevoie de putze?' ricanase Tatiana... 'Cum la ce? La facut pipi!...'" Hmmm, ce ziceti? Nu vi se pare cunoscut? Mie da... Bine, ai mei parinti nu m-au amagit cu chestii dinastea, ei au preferat sa evite subiectul si cel mult sa ma ameninte cu mersul la doctor sa vada daca mai sunt fecioara sau nu... :))) Chiar si daca ma apucam de fumat, tot asta era amenintarea. Dar am auzit pe la altii si m-am pus in pantofii lor si m-am gandit ce naiba o sa scot pe gura cand o sa vina fiul meu sa ma intrebe diverse. Exemple am nenumarate, am sa va spun doar cateva dintre ele si poate o sa ma completati voi cu altele... 

Pe colega mea de banca din generala parintii ei nu o lasau niciodata in tabara scolara sa nu ramana gravida... Ce sa spun, parca daca vroiai musai, nu puteai sa o comiti la scoala... Eu nu luam baietii de mana, ca era grav si rusinos! Iar daca apucai sa o faci erai un fel de curva scolii... Cand ma gandesc acum la ce fac astea mici, mi se ridica parul in cap. Noroc ca am baiat. Un alt exemplu: "Mama, ce inseamna sex oral? Ai vazut ce scrie pe medicamente, ca se iau pe cale orala, asa si cu asta, e un fel de medicament...:))))" Sau pustoaica de gradinita: "Doamna educatore, sunteti o p....da cu cur..." Eiii, cum explicati, ma rog frumos? Ceva de genul, numai golanii vorbesc asa si la noi in casa bla bla bla...

Ma declar un fan inrait al expresiilor de genul: cocosel, pasarica... Sunt innebunita! Acum sa va vad pe voi, actuali si viitori parinti, fosti copii ce-o sa faceti?? Intrebarea mi-e adresata si mie...

Drept incheiere, grozavie de adult trecut de 30, auzita: "eu nu fac sex oral, ca daca inghit si raman gravida!" :))

Despre prietenie

Ca urmare a unor dezbateri, sa zicem aprinse, despre prieteni si prietenie, am luat marea hotarare sa emit propria-mi teorie despre aceste concept, ca nu se mai poate... aud tot felul de bazaconii sau descopar ca lumea s-a lasat pe tanjeala in ceea ce priveste largirea grupului de amici. O sa incerc sa nu bat prea tare campii si sa ma fac inteleasa de cine m-o citi. 

Discutia s-a pornit de la iesirile mele de mama rutinata, cam de 2x pe luna, cu prietenele provenite din campul muncii si cu cele cu care am studiat asiduu pe la facultate. Sa fie clar, nu sunt certuri pe ideea ca eu am o viata sociala mai intensa :) de cand am devenit mama. No way... ci discutii pe tema de ce cateodata - de fapt, de fiecare data -  al meu barbat evita participarea la intrunirile noastre bahice si culinare. Motivul lui - nu mai are putere sa cunoasca si alti oameni, colac peste pupăza sa si socializeze cu ei. Nu mai poate, ca in tinerete, sa se invarta in zeci de cercuri care nu au legatura unele cu altele. El vrea sa se vada doar cu grupul lui: aceleasi idei, glume, pasiuni... O fi vreun semn de batranete, maturitate sau... o sa ajungem si noi ca americanii sa ne invartim fix intre cei 10 oameni, aceiași de fiecare data? 

Eu nu sunt asa... pe langa foamea maxima de a ma plimba si de a iesi cat mai des din casa - cred ca mi se trage de la traiul din bucătărie cu piureuri proaspete și alimente de regim - nu ma împotrivesc cunoașterii de noi oameni. Problema mea nu e ca nu pot vorbi cu ei, vorbe am cât un popor întreg, problema mea este ca lumea actuala e extrem de ocupata... ocupata cu jobul, cu soțul/ soția, amantul/ amanta si restul categoriilor, iar prietenii  își fac apariția pe la cate o zi de naștere, Crăciun si Paste si o ieșire rătăcita la iarba verde, undeva prin vara.  Mai nou, ne mutarăm cu totii pe FB sau pe bloguri si ne lăudam ca avem peste 1.000 de amici. si 1.000.000 de accesări.  Ok, bravo noua! Dar cu ăștia nu bei bere, nu bârfești si nici nu mergi la teatru. Cu ăștia iti dai like-uri pe la poze si faci comentarii sa vadă baietii cat esti tu de activ. Bănuiesc ca la un moment dat si "desele întâlniri" or sa ajungă tot pe net sau, in viitor, pe video-telefon. Good for you! Ce-o sa ne mai distram!!!!!!!!!

Mai trist e cand iti revezi vechi prieteni, asa dupa vreo 4-5 ani, si nu ai ce sa le spui si nici ei tie... Mie mi s-a intamplat si m-am speriat ... Nu de mine, ci de ei! Iar in ceea ce priveste timpul... si eu sunt ocupata sa-mi fac baiatul mare, dar ori de cate ori se poate dispusa sa schimb vreo trei patru vorbe la un pahar de vin cu prietenii......

Nimic... sau cum stau si ma autoanalizez

de vreo luna ma tot autoanalizez si imi gasesc tot felul de hibe. Cred ca de la cura de slabire mi se trage... cand ma gandesc la ce-o sa devin cand  o s-o incep pe aia de dezintoxicare cu fructe de soc... am inteles, oricum, ca ceilalti membri ai familiei nu vor mai putea utiliza baia.. bine ca stau la casa si casa are o curte dosnica... Deci sa revenim, ma autocaut si autoanalizez in speranta ca o sa gasesc dosit pe la mine prin creier vreo idee care sa-mi schimbe radical existenta... Ah, sa nu credeti ca sunt frustrata, nefericita si plictisita, sunt doar o ramasita a ceea ce a mai ramas din Duracellul care eram odata. Caut o idee care sa mearga. Cum unde? In Romania... Si nu glumesc, caut si caut, iar aria mea de cautare e restransa si am ajuns si la concluzia idioata ca am idei, dar majoritatea tampite... M-am reapucat de desen, dar n-o sa scot din mine nici macar un Picasso, la scris stau execrabil, precum se vede, iar apoi aceste doua talente transformate in meserii nu aduc prea mult adaos la buget... Caut cursuri de make-up si pana atunci ma boiesc ca o farfuza in fiecare zi, poate doar, doar oi gasi combinatia perfecta... Ma duc la plimbare prin parc, cica aerul curat si natura ajuta, si ma lovesc de baieti draguti cu aer de clubbing care imi arata madularul... Si bad for them, dar nu-i pot ajuta, nu m-a atras niciodata cotaiala prin boscheti. Ma plimb iar si dau peste baieti bronzati ce discuta despre ultimele trenduri la posete, in timp ce le golesc de valori... Si ma intorc mai vesela ca oricand pt ca o haita de caini m-a latrat bucuroasa si un mos in baston mi-a cerut prietenia... Apoi, am o revelatie, pasiunea mea e shoppingul... glumesc... nu e, nu stiu ce denumire sa-i dau, e placerea de a iesi in fiecare zi undeva, nu in scopul impingerii landoului sau achitarii de facturi, ci bananaielii fara un scop anume prin oras, pe jos sau cu masina, intalnirii de figuri cunoscute si infruptarii din deliciile culinare oferite de localurile bucurestene, cheltuirii fara grija de bani, vizitarii prietenilor... Cum s-o chema asta... nu stiu, dar cred ca rutina-i de vina... Noroc ca al meu pistulac mai antreneaza rutina cu cate un simulacru de bungee jumping de pe canapea...

Carti cinema

Sunt trei tipuri de carti cinema, dupa mintea mea.  Sunt cele publicate in urma vreunui scenariu hollywoodian de succes, avnad ca scop supramulgerea vacii,  cele care sunt o sursa de inspiratie pt vreun film siroposo-amoros si cele atat de simplist si curat scrise ca traiesti cu senzatia unei vizionari in timp real a actiunii, fix pe paginile tiparite. Cam asta se intampla cu P.S. I Love You. E o carte ok, scrisa corect de o femeie, e un fel de carte antidepresiv pt zile negre sau nopti albe, in cazul meu. E draguta, dar domnului Gika nu i-as recomanda-o ca nu m-ar mai saluta cand ne-am vedea pe strada. Recunosc invidia ma roade un pic, pt ca nu as putea sa insir atatea idei pe o foaie si sa ajung sa ma numar printre cei care au bifat un bestseller. E draguta si in ciuda tragediei pe care o traieste Holly, personajul central, iti suscita curiozitatea sa dai pagina dupa pagina sa vezi cum se termina. Si se termina in stil european... Viata merge mai departe, dar fata nu ramane cu ala cu care a tot flirtat de-a lungul desfasurarii de evenimente. Nu ca in versiunea ecranizata cu Hilary Swank siGerard Butler. Oricum cele doua sunt asemanatoare, dar totusi diferite. Cu riscul de a fi injurata, compar cartea cu una de-a Sandrei Brown, numai ca e defectuoasa in ceea ce priveste scenele de sex. Asta chiar nu are... Si da, la vremea mea, am citit si Sandra Brown si m-am uitat si la Sclava Isaura. Pt o dupa-amiaza linistita cu o cana de ceai verde in fata, merge ingurgitata chiar bine si as fi prefacuta daca nu as spune ca nu am lecturat-o pana la ultima fila si nu regret, dar nu e o carte iconica, cum am auzit eu un baiat spunand pe la Tv. Filmul are nota 7 pe IMDB, cartea as notat-o cu un 6. Restul e tacere... Astept contra replici. Ma intorc la rutina materna. 
 Cecelia Ahern - P.S. I Love You