Ca urmare a unor dezbateri, sa zicem aprinse, despre prieteni si prietenie, am luat marea hotarare sa emit propria-mi teorie despre aceste concept, ca nu se mai poate... aud tot felul de bazaconii sau descopar ca lumea s-a lasat pe tanjeala in ceea ce priveste largirea grupului de amici. O sa incerc sa nu bat prea tare campii si sa ma fac inteleasa de cine m-o citi.
Discutia s-a pornit de la iesirile mele de mama rutinata, cam de 2x pe luna, cu prietenele provenite din campul muncii si cu cele cu care am studiat asiduu pe la facultate. Sa fie clar, nu sunt certuri pe ideea ca eu am o viata sociala mai intensa :) de cand am devenit mama. No way... ci discutii pe tema de ce cateodata - de fapt, de fiecare data - al meu barbat evita participarea la intrunirile noastre bahice si culinare. Motivul lui - nu mai are putere sa cunoasca si alti oameni, colac peste pupăza sa si socializeze cu ei. Nu mai poate, ca in tinerete, sa se invarta in zeci de cercuri care nu au legatura unele cu altele. El vrea sa se vada doar cu grupul lui: aceleasi idei, glume, pasiuni... O fi vreun semn de batranete, maturitate sau... o sa ajungem si noi ca americanii sa ne invartim fix intre cei 10 oameni, aceiași de fiecare data?
Eu nu sunt asa... pe langa foamea maxima de a ma plimba si de a iesi cat mai des din casa - cred ca mi se trage de la traiul din bucătărie cu piureuri proaspete și alimente de regim - nu ma împotrivesc cunoașterii de noi oameni. Problema mea nu e ca nu pot vorbi cu ei, vorbe am cât un popor întreg, problema mea este ca lumea actuala e extrem de ocupata... ocupata cu jobul, cu soțul/ soția, amantul/ amanta si restul categoriilor, iar prietenii își fac apariția pe la cate o zi de naștere, Crăciun si Paste si o ieșire rătăcita la iarba verde, undeva prin vara. Mai nou, ne mutarăm cu totii pe FB sau pe bloguri si ne lăudam ca avem peste 1.000 de amici. si 1.000.000 de accesări. Ok, bravo noua! Dar cu ăștia nu bei bere, nu bârfești si nici nu mergi la teatru. Cu ăștia iti dai like-uri pe la poze si faci comentarii sa vadă baietii cat esti tu de activ. Bănuiesc ca la un moment dat si "desele întâlniri" or sa ajungă tot pe net sau, in viitor, pe video-telefon. Good for you! Ce-o sa ne mai distram!!!!!!!!!
Mai trist e cand iti revezi vechi prieteni, asa dupa vreo 4-5 ani, si nu ai ce sa le spui si nici ei tie... Mie mi s-a intamplat si m-am speriat ... Nu de mine, ci de ei! Iar in ceea ce priveste timpul... si eu sunt ocupata sa-mi fac baiatul mare, dar ori de cate ori se poate dispusa sa schimb vreo trei patru vorbe la un pahar de vin cu prietenii......
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu