Nimic... sau cum stau si ma autoanalizez

de vreo luna ma tot autoanalizez si imi gasesc tot felul de hibe. Cred ca de la cura de slabire mi se trage... cand ma gandesc la ce-o sa devin cand  o s-o incep pe aia de dezintoxicare cu fructe de soc... am inteles, oricum, ca ceilalti membri ai familiei nu vor mai putea utiliza baia.. bine ca stau la casa si casa are o curte dosnica... Deci sa revenim, ma autocaut si autoanalizez in speranta ca o sa gasesc dosit pe la mine prin creier vreo idee care sa-mi schimbe radical existenta... Ah, sa nu credeti ca sunt frustrata, nefericita si plictisita, sunt doar o ramasita a ceea ce a mai ramas din Duracellul care eram odata. Caut o idee care sa mearga. Cum unde? In Romania... Si nu glumesc, caut si caut, iar aria mea de cautare e restransa si am ajuns si la concluzia idioata ca am idei, dar majoritatea tampite... M-am reapucat de desen, dar n-o sa scot din mine nici macar un Picasso, la scris stau execrabil, precum se vede, iar apoi aceste doua talente transformate in meserii nu aduc prea mult adaos la buget... Caut cursuri de make-up si pana atunci ma boiesc ca o farfuza in fiecare zi, poate doar, doar oi gasi combinatia perfecta... Ma duc la plimbare prin parc, cica aerul curat si natura ajuta, si ma lovesc de baieti draguti cu aer de clubbing care imi arata madularul... Si bad for them, dar nu-i pot ajuta, nu m-a atras niciodata cotaiala prin boscheti. Ma plimb iar si dau peste baieti bronzati ce discuta despre ultimele trenduri la posete, in timp ce le golesc de valori... Si ma intorc mai vesela ca oricand pt ca o haita de caini m-a latrat bucuroasa si un mos in baston mi-a cerut prietenia... Apoi, am o revelatie, pasiunea mea e shoppingul... glumesc... nu e, nu stiu ce denumire sa-i dau, e placerea de a iesi in fiecare zi undeva, nu in scopul impingerii landoului sau achitarii de facturi, ci bananaielii fara un scop anume prin oras, pe jos sau cu masina, intalnirii de figuri cunoscute si infruptarii din deliciile culinare oferite de localurile bucurestene, cheltuirii fara grija de bani, vizitarii prietenilor... Cum s-o chema asta... nu stiu, dar cred ca rutina-i de vina... Noroc ca al meu pistulac mai antreneaza rutina cu cate un simulacru de bungee jumping de pe canapea...