Sa imi traiti fetelor!

Acest text va este dedicat voua, dragele mele... inspiratia mea este intr-o pauza continua... cele mai bune ganduri, poate si cele mai frumoase imi trec, culmea, numai prin locurile cele mai ciudate, iar tastatura ma sperie, nereusind sa pun pe hartia virtuala ceea ce vreau sa exprim eu cu adevarat. A fost ziua noastra, ziua noastra de femei, mame, sotii, viitoare sotii si viitoare mame. Dar ce a fost mai interesant e ca a fost ziua noastra de prietene, prietene de atata amar de vreme... unite de bancile unei scoli, sa zicem superioare, care ne-a adunat pentru a ne da mai tarziu, dupa 14 ani, forma si continutul de acum... Am evoluat impreuna, am ras de ne-au durut burtile, am plans impreuna, voi mai mult impreuna ati calatorit si petrecut... nu imi pare rau, nu v-am abandonat, am aparut si disparut, iar acum sunt bucuroasa ca ne putem conecta una la cealalta si putem savura o stare minunata... aceea de prietenie. Pentru mine, azi, timpul s-a oprit in loc, m-am delectat cu fiecare moment, pahar de vorba, vorba de duh, si nu aveti idee ce seara a trecut peste noi. Va multumesc ....si daca vi se pare stupid textul, dati-i un delete din mail si faceti bascalie de mine.

In loc de declaratie de amor ghebos, fredonez incet:

"E destul de mica camera mea
Dar încap toti prietenii mei în ea
Stau în picioare se aseaza pe jos
În rest sunt cuminti si vorbesc frumos." 

Hai la multi ani si pe data viitoare!!!! Va pup si va iubesc!

 

Despre prietenie

Ca urmare a unor dezbateri, sa zicem aprinse, despre prieteni si prietenie, am luat marea hotarare sa emit propria-mi teorie despre aceste concept, ca nu se mai poate... aud tot felul de bazaconii sau descopar ca lumea s-a lasat pe tanjeala in ceea ce priveste largirea grupului de amici. O sa incerc sa nu bat prea tare campii si sa ma fac inteleasa de cine m-o citi. 

Discutia s-a pornit de la iesirile mele de mama rutinata, cam de 2x pe luna, cu prietenele provenite din campul muncii si cu cele cu care am studiat asiduu pe la facultate. Sa fie clar, nu sunt certuri pe ideea ca eu am o viata sociala mai intensa :) de cand am devenit mama. No way... ci discutii pe tema de ce cateodata - de fapt, de fiecare data -  al meu barbat evita participarea la intrunirile noastre bahice si culinare. Motivul lui - nu mai are putere sa cunoasca si alti oameni, colac peste pupăza sa si socializeze cu ei. Nu mai poate, ca in tinerete, sa se invarta in zeci de cercuri care nu au legatura unele cu altele. El vrea sa se vada doar cu grupul lui: aceleasi idei, glume, pasiuni... O fi vreun semn de batranete, maturitate sau... o sa ajungem si noi ca americanii sa ne invartim fix intre cei 10 oameni, aceiași de fiecare data? 

Eu nu sunt asa... pe langa foamea maxima de a ma plimba si de a iesi cat mai des din casa - cred ca mi se trage de la traiul din bucătărie cu piureuri proaspete și alimente de regim - nu ma împotrivesc cunoașterii de noi oameni. Problema mea nu e ca nu pot vorbi cu ei, vorbe am cât un popor întreg, problema mea este ca lumea actuala e extrem de ocupata... ocupata cu jobul, cu soțul/ soția, amantul/ amanta si restul categoriilor, iar prietenii  își fac apariția pe la cate o zi de naștere, Crăciun si Paste si o ieșire rătăcita la iarba verde, undeva prin vara.  Mai nou, ne mutarăm cu totii pe FB sau pe bloguri si ne lăudam ca avem peste 1.000 de amici. si 1.000.000 de accesări.  Ok, bravo noua! Dar cu ăștia nu bei bere, nu bârfești si nici nu mergi la teatru. Cu ăștia iti dai like-uri pe la poze si faci comentarii sa vadă baietii cat esti tu de activ. Bănuiesc ca la un moment dat si "desele întâlniri" or sa ajungă tot pe net sau, in viitor, pe video-telefon. Good for you! Ce-o sa ne mai distram!!!!!!!!!

Mai trist e cand iti revezi vechi prieteni, asa dupa vreo 4-5 ani, si nu ai ce sa le spui si nici ei tie... Mie mi s-a intamplat si m-am speriat ... Nu de mine, ci de ei! Iar in ceea ce priveste timpul... si eu sunt ocupata sa-mi fac baiatul mare, dar ori de cate ori se poate dispusa sa schimb vreo trei patru vorbe la un pahar de vin cu prietenii......