V-a trecut vreodată prin cap ideea ca si vizionarea filmelor are o strânsă legătura cu dezvoltarea psihica si umana si nu e o activitate obișnuita, de zi cu zi, de dragul pierderii orelor in fata ecranului? Am tot stat eu si am rumegat de ce naiba, la varsta trecuta de treizeci, începi sa ai niște gusturi, hai sa zicem mai rafinate, si sa cauți filme cu semnificații absconse, cu încărcătura emoțională si cu o amprenta puternica pe retina-ti, de visezi zi si noapte la povestea vazuta.
Totul a pornit de la pretențiile proprii de când cu statul pe acasă... Nu mai am răbdare sa ma uit asa la orice film si, in plus, mai si strâmb din nas dacă nu e un film potrivit simțămintelor mele din momentul respectiv.
Evolutia a fost cam asa: pe la copilărie, adolescenta, ma uitam la filme cu karate sau la soap-opera, de tipul "Tanar si Nelinistit", pentru ca fiind tânără si neliniștita nu aveam chef de filme grele, credeam eu atunci, gen Nobila Casa, Shoghun etc ... eu vroiam, citez din tata, filme d-alea de le uiți de îndată ce ai dat off pe telecomanda. Ușor am trecut la filme de dragoste, cu multe inimioare roz, cred ca eram in perioada când credeam in Fat Frumos calare pe cal alb... pana la el, am dat de mai mulți balauri.
Acum, mai ales dupa trecerea la un nou stadiu, nu mai suport filmele politiste. Si înnebuneam sa ma uit la ele... Anchetele, investigatiile, psihopatii ma satisfaceau precum ciocolata si aveam adevarate obsesii cu anumite seriale, inclusiv cele de pe Discovery... Banuiesc ca imaginea lui fiu-miu imi estompeaza tot: cheful de violenta, spiritul de Hercule Poirot sau de Wonder Woman - aviz misandrelor - filmele precum "Enough "cu J Lo induc femeilor dorinta de a sparge mufa nesimtitului...
Inainte de vizionare, caut recenziile, cad un pic pe ganduri si hotărăsc ferm topul filmelor ce urmeaza a fi savurate. Poate o sa radeti, dar unele productii cinematografice de care nu a auzit nimeni ascund adevarate capodopere si basca sunt extrem de haioase, exemplu "Totul pluteste"/ "Allt flyter", comedie Suedia, 2008. Pe unde le vedeti? Pe la TV...
1 comentarii:
Sa stii ca si eu ma uit intai la recenziile filmelor, mai dau un search pe Youtube si daca imi place trailerul ma uit la film, daca nu, nu ma uit. Eu spre exemplu nu ma pot uita la filme horror, thriller, SF-uri cu alieni si brontozauri, ci urmaresc doar filme usoare, comediile imi plac cel mai mult, mai trag cu ochiul si la filme de aventura/fantastice-gen Harry Potter dar rar. Filmele cu incarcatura emotionala, cu mesaj imi plac, dar trebuie sa am starea necesara ca altfel...
Oricum, ai dreptate in tot ce spui. Te pup!
Trimiteți un comentariu